Centrul de Informare Turistică Tîrșolț

DATE ISTORICE

1.Dovezi istorice

La nivelul comunei Tîrșolț, în urma săpăturilor arheologice s-au descoperit mai multe obiecte, acestea aparțin epocii bronzului.

In localitatea Tîrșolț, în anul 1978, în punctul numit ,,Pădurea Fodoreanului“, în partea de N-V, dinspre Cămârzana, a fost descoperit un depozit din bronz compus din următoarele piese: două brățări de formă circulară cu capete deschise, ornamentale cu benzi de linii incizate. Depozitul se datează din perioada de sfârșit a epocii bronzului și aparține seriei de bronzuri Usiu-Domanești.

-In partea de vest a satului, pe dealuri, în anul 1967 au fost descoperite la suprafață câteva fragmente din lame de opal și un nucleu cu un singur plan de lovire.

-Pe teritoriul satului s-au mai găsit două topoare de piatră din gresie în formă de calapod, fapt ce dovedeste locuirea teritoriului comunei încă din epoca bronzului.

1.1.ATESTARE DOCUMENTARĂ

Satul Tîrșolț, reședință de comună a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1482 sub denumirea de “Terrasallutis”, denumire ce provine din limba latină ceea ce de fapt înseamnă ,,pământ liber“, de aici cu timpul vine denumirea de Tîrșolț.

1.2.DENUMIREA LOCALITĂȚILOR

Conform tradiției, numele de Tîrșolț, vine de la trei solzi care au fost aduși de vânt de pe acoperișul bisericii din Lechința, cea mai veche așezare din Oaș, atestată de documente.

Satul Aliceni, cel de-al doilea și ultimul al comunei Tîrșolț poartă numele unei mari familii care au locuit în acest sat, unde locuiesc și urmașii acestora tot sub aceea denumire, adică denumire de ,,Alec”

II.DATE FIZICOO,GEOGRAFUICE,CLIMA ETC.

1.Aşezare – comuna Tîrşolţ este străbătută de valea Râului Lechincioara, ea face parte din categoria aşezărilor rurale ce mărginesc spre nord ca un brâu Ţara Oaşului, aşezări care au evoluat din strânsă dependenţă sau de poziţia oarecum periferică.

Se mărgineşte la nord cu rama nordică a Munţilor Oaş şi la vest cu dealurile Palna şi Goroniş. Între aceste două dealuri zona premontană a Munţilor Oaş formează un tip specific de relief, de tip bazinet în lungul văii Lechincioarei. Bazinetul Tirsolt este situat în partea nord vestica a Muntiilor Oaş. Depresiunea este străbătută de paralela 47˚ 50΄40 latitudine estică. În zonă s-au adâncit o seria de afluenţi ai (Turului Frasinului, Tirsolţului, Lechincioara).

1.1Relieful

Relieful care mărgineşte acest bazin al Tîrşolţului este felurit reprezentat prin culmile joase ale Munţilor Oaş situate la vestul şi nordul bazinului, la contractul cu piemonturile fragmentate ce marchează limita depresiunii Oaş cu munţii mărunţi ai Oaşului.

Mijlocul bazinului este străbătut de Lunca Lechincioarei mărginită de dealuri piemontane, o zonă colinară dominantă de culmi prelungite şi rotungite.

Datorită raportului dintre intensitatea agenţilor externi şi rezistenţa morfologică a plantelor, înclinarea diferită a versanţiilor corespunde în bună parte diferenţierilor litologice.

Suprafeţele puternic înclinate au o largă răspândire, în partea sud vestică pădurea Palna şi Gorniş, precum şi în partea nordică în Bârloage şi Heighiurile Pustii.

Litologia este formată din depozite panoniene groase cu o rezinstenţă morfologică mai redusă. Această categorie de terenuri mărgineşte lunca Lechincioarei, zonă cu o declinitate redusă 0˚ -3˚ precum şi o mică porţiune străbătută pe valea Mătiasa.

1.2 Solurile, bogăţiile solului şi ale subsolului

Din punct de vedere agropedologic solurile dominante sunt podzolurile cu un înalt grad de pozolire, având p.H.-ul cuprins între 4,5-5,5.

În zonele depresionare sunt frecvente solurile gleice cu aport freatic şi cu acces permanent de umiditate, motiv precum care sunt folosite ca fâneţe naturale în exclusivitate, potenţialul de producţie fiind scăzut, predominând specii de plante cu valoare nutritivă scăzută. Terenurile în pantă sunt supuse unui proces de degradare prin eroziune, fiind necesare amenajări antierozionale.

1.3. Vegetaţia

Bazinetul Tîrşolţ se află amplasat în zona de dezvoltare actuală a elementelor europene şi centrul european, elemente ce ocupă atât zona piemontană cât şi cea montană.

Vegetaţia zonei face parte din punct de vedere fitogeografic din zona pădurilor de foioase. Ponderea cea mai mare o au pajiştile secundare pe locurile pădurilor de fag şi amestec cu fag şi gorun şi a pajiştiilor stipizate din lunca Lechincioarei.

Limita superioară a acestei pajişti oscilează între trei sute şi patru sute de metri, în funcţie de expunerea versanţilor, mai ridicată pe versanţii dealului Măgura expuşi spre sud-vest.

Limita de separaţie între cele două tipuri de pajişti se suprapune limitei luncii. În cadrul pajiştei secundare, predomină vegetaţia ierbacee.

Zona pădurilor de foioase este amplasată pe dealul Palbna şi dealul Măgura, şi mai compact în Bârloage şi Prislop şi Gogoneasa unde cresc păduri amestecate de fag, gorun, tei, carpen, ulm.

În lunca Lechincioarei se întîlnesc salcia, răchita, arinul şi izolat vegetaţia de baltă, stuf, papură. Vegetaţia de aici prezintă unele adaptări ecologice speciale faţă de frecvenţa inundaţiilor.

1.4.Fauna

Se remarcă o suprapunere peste elementele de vegetaţie dar limitele sunt mult mai mobile. Astfel în teritoriu se întâlnesc animale specifice pădurilor ca, lupul, ursul, iepurele, vulpea, dihorul, cerbi, căprioara, mistreţ, pisica sălbatică, veveriţa, mai ales în dealul Măgura. Dintre păsări amintim ciocănitoarea, cucu, mierla, graurul, cioara, etc.

Se remarcă apariţia unor specii noi de păsările de baltă, mai ales în ultimul timp de când s-a construit lacul de acumulare de pe râul Tur la Călineşti.

Fauna ihtologică s-a înmulţit ca specii în râul Lechincioara. Multe specii de peşte migrează din lacul de la Călineşti-Oaş. Dintre aceste amintim multe specii de peştii specifice apelor repezi şi reci.

1.5.Hidrografia

Principalii afluienţii ai Lechincioarei pe teritoriul comunei Tărşolţ sunt: Valea Secătura, Pârâul Aliceni, Pârâul Dulea Ponor, Pârâul Ursoi -pe dreapta şi pe stânga Pârâul Sipot, Pârâul Mătiasa, Pârâul Ciora.

Deasemenea se pot distinge numeroase ploi temporare cu caracter torenţial care secţionează interfluviile.

Interfluviile plate ocupă suprafeţe mai restrânse. În partea vestică se întâlnesc interfluvii plate prelungiri, aspect ce se reflectă în toponimia locală ,,Câmpul între Palne”

Interfluvii rotunjite – sunt generate de scurgerile de andezite şi de numeroase văi ce s-au adâncit în aceste depozite. În Dealul Măgura, Dealul Secătura se întâlnesc interfluvii rotunjite cu aspect sinuos.

1.6.Suprafaţa comunei, structura terenului etc.

Comuna Tîrşolţş are o suprafaţă de teren de 3235 ha

1.Arabil 627,75ha

2.Păşuni 439,40 ha

3.Fâneţe 849,31 ha

4.Vii 25.36 ha

5.Livezi 255,06 ha

6.Păduri 694,47 ha

7.Tufărişuri 170,78 ha

8.Ape+stuf 10.22 ha

9.Neproductiv 15,43 ha

10.Drumuri 50,28 ha

1.Curţi+clădiri 96,08 ha

TOTAL 3235 ha

III.DATE DE INFRASTRUCTURĂ

Comuna Tîrșolț are aproximativ 57 km de drumuri în total, din care:

-7 km drum asfaltat care reprezintă drumul județean DCK109 Cămârzana-Tîrşolţ-Negreşti-Oaş;

-drumul comunal DC12 Tîrșolț –Aliceni .